așteptam să treacă lehamitea de după
ritualul de dimineață
pat jos bucătărie ibric computer
no unread messages
câteva zeci de insemnări insomniace
știri pe flux
bleah
duș dinți față păr
haine
îmi zic că viața e frumoasă numai eu sunt
bleagă și nevrotică
fără motiv
de un' să știu că în numai 5 min
voi înțepeni pe trotuar
incapabilă să mă mișc din fața
calului prăvălit la marginea străzii
incapabilă să dau o mână de ajutor
celor care încercau să îl ridice
îl despiedicau
"ce-a pățit"
o femeie mă întreabă
scuip spre ea un nu știu
o tai cu privirea
cade la pământ bucăți-bucățele
în timp ce
dublul meu translucid
își lipește palmele de buze și
se roagă mut mut mut
și fierbinte
ridică-te căluțule ridică-te căluțule
ridică-te căluțule ridică-te căluțule
ridică-te căluțule ridică-te căluțule
ridică-te căluțule ridică-te căluțule
mă miram cum de pot
picioarele acelea atât de subțiri să
țină universul deasupra
și orășenii aceia nu renunțau
îl împingeau din toate părțile

discul zilei se zgâriase
s i n u a p o r n i t d e c â t a t u n c i
c â n d c a l u l
s-a săltat
derutat și obosit înapoi în picioare

puteam
merge acum mai departe
fără să mă uit în urmă