Pe când

Pe când eram un tânăr scriitor,
Oamenii în jur mă iscodeau,
Vroiau să las penelul pe ogor,
Þărâna să o calc , chiar de nu vreau.

Dar eu isteț, așa cum e românul,
Penelul l-am ascuns și un caiet ,
Le-am luat cu mine pe tarâmul
Unde apoi am devenit poet.

Oamenii cei din trecut se întrebau :
Unde o fi cel filosof , ogorul plânge!
În râs ,batjocoră doreau ,
Să fie mai interesanți , ajunge!

După un timp , eram voinic,
Iar cărți și pilde ei mi le citeau.
Știam că viața nu este nimic
De nu le dai un pic de n-au .

Pe când eram un tânar scriitor ,
ÃŽmi amintesc , ciudat,
Mireasma teiului seducător ,
Pe care un țăran mi l-a tăiat .

E bine să fii tânăr , să iubești ,
Visezi pământul ca un rai ,
Chiar de încerci să schimbi ce ești ,
Destinul este cel ce ai .