m-am întors în nepăsarea sângelui
ce curge prin mine indiferent de anotimp
și care se varsă de fiecare dată în sine
curgându-se din nou

doar o rană adâncă îl tulbură revărsând
peste câmpii de carne cu-atâta roșu crud
și cald din când în când

iar eu în nepăsarea mea mă coagulez
când mă iei de lângă tine în câte-o rană deschisă
și nu mă lași să curg la infinit prin noi

iar izvorul se zbate în piept să cearnă viață
fără să-i pese că într-o zi o să obosească de-atâta bătut