uite speranțele s-au încurcat
deși drumul pornește din aceeași coastă de drac
tot un drac de-ți ascunzi întrebările în iarba luminii
sau de lași un suspans
răspunsurile să cadă singure din leagănul minții


e umbră mai multă sub viile viilor
decât în casa morților
răcoarea îți intră în oase
oprirea e tot în coasta de drac
după un passo doble pe aceeași cărare-a smintiților
la capăt soarele e la fel de stingher
iar cerul tot mai gol de iluzii


nicio fericire nu-i mai grea decât seceta lucrurilor