Am să mă opresc
Câteva secunde
Am să privesc
ÃŽnainte
ÃŽnapoi
Și, iarși, înainte.
Se vor auzi
cristale sfărmate,
printre cioburi
de sticlă.
Și lacrimi
cutremurând pământul.
Va fi furtună
iar eu voi crede
că noi
suntem stele
luminate de reflecții
de cioburi
de cristale
și lacrimi.
Și-apoi, nu vom fi.
Și-apoi, vom fi
din nou.
Și tu vei fi o piatră
iar eu,
un fir de nisip.
Și tu vei fi nor
iar eu toiag.
Și tu vei fi culoare
iar eu geamăt
în desert...
În mii de vieți
ne vom întreba
de ce-am greșit
în singura viață
în care
ne-am întâlnit...