Motoo
Lucrăm să ne aflăm în treabă
Petre Þuțea

Am ajuns în săptămâna ochilor roșii
burdușită până la refuz
cu nopți nebune și zile răcorite de ploi acide,
unde viața de câine-i mai sănătoasă
decât miau-miaul
de pe acoperișul din piatră de moară
pe care puii de lună
se joacă de-a ielele
cum au ieșit din pântecele mamelor,
visând la umbra mărului
pe care să se întindă
în așteptarea șarpelui cu fructul în furca limbii.

Totul este un joc
cu gust de citit în cafea linia vieții
pe care făcem echilibristică
în aplauzele ochilor încercănați ai viitorului,
derutați de prea roșul scofâlcit în așteptare mută.

Tu alergi pe poteci când răsăritul nopții
cade ca o cortină la sfârșitul comediei,
eu decojesc versurile de rime
până la ora putredă,
cu ea să intru în grațiile tale
declamând din fluierul piciorului
euforia săptămânii ochilor roșii.

Ne vom strecura cu jocuri de glezne
printre genele clăpăuge pe obrazul gros al lumii,
tu în pantofi roșii
uitând prea noaptea,
eu proaspăt bărberit purtând pe rever
cântecul râvnit de copiii nenăscuți,
până vom urca Dealul Sterp
unde ruinile înfloresc.

Aici, vom dura ornamente
pentru decorarea palatului
ce se va construi... Nicicând.