Vreau să mă îndepărtez
De amintirea unui trecut
Presărat cu suferință.
Alerg prin gradina
Trandafirilor însângerați,
Iar gleznele-mi sunt mângâiate
De lacrimile unei triste dimineți.
Acum am ajuns...
Mă pot odihni din nou
Lângă copacul dorințelor interzise
Și al viselor spulberate.
Încet, inima mea cuprinsă de flacări
Se stinge sub picăturile
Unei ploi interioare.
Pe lângă urechea acoperită
De fire de păr rebele
Trece grăbită o blândă adiere.
Glasul ei angelic
ÃŽmi spune spre alinare
"Nu plânge, tu, înger,
În noaptea stelelor căzătoare."