SCRISOARE




Nu știu ce să-Þi scriu
În mine văd freamăt pustiu,
Înghesuit în propria-mi covată
N-aduc valoare adăugată...
Talantul pe care mi L-ai dat
Nu s-a-nmulțit, nici nu l-am îngropat,
De propria-mi fire mă prind cu cleștii ca racul
Și n-am nici unde să-mi plec capul...
De când cu tehnica asta mai am încă o boală
Pe lângă cea sentimentală,
Nu fac diferența real-virtual,
Mă scol târziu dimineața, iar seara am ritm infernal...
Am observat însă o forță centrifugă în suflet la Vecernie
Și caut prin dicționare, prin vecini, pe Google cuvântul « smerenie »...