Tu și eu...

Tu...
pendul navigând
între două puncte de suspensie,
despletind timpul
cu incantațiile întrebărilor de-o secundă
cât o viață...
câte întrebări poți pune?
izvorând una din alta, viață din viață!...

Eu...
inerția echinocțiului de toamnă,
rupând anul acesta inelul de logodnă
dăruit de nașul-timp,
punând "fine" jocului apocrif în piesa,
colaj de subiecte anonime,
întind mâna...

și atunci...
ce mi-aÈ™ dori din gradina lui OZ?!...

puțin,
doar un descânt
hrănind un sâmbure de piersică,
din el crescând,
cu pufu-i galbior, întreagă, tu!...

iar eu,
să pot ce n-am știut o viață
că trebuie-nvățat:
să îți fiu gând!...

ochiul meu să-ți fie cer
privirea-mi, raza ta de soare
și pleoapa, vălul nopții
sub care să ne-ntrecem
în țesături din umbre chinezești,
visând!...

și ce mi-as mai dori?!...

iubire magică să sune
a clinchet vesel de Crăciun
și-un curcubeu, din dor nebun
să-mi duc-arcada în April'
să fiu din nou copil
chiar dacă-nveșmântat în toamnă...
un Peter Pan al vremii de acum,
iar tu, regina lacului
și-a spiridușilor grădinii doamnă!...

ești eu,sunt tu
de-acum!...
Ș