Toata viața am așteptat
Să fiu salvat de pe epava cerului...
Fără balanță, fără ceas cu cuc.
Aș atârna de-un pui de nuc,
Dacă bătând din aripi, mă usuc.
Cu tot cu sevă, ma limitez umbrei,
Chiar și-n pamânt, prind norii în palmă,
Îi descânt, platonic și perfid.
Pământul face implozie,
De impresie artistică.
Aromat, atavic, ma prăbușesc sălbatic
De pe tronul greu,
Înecându-ma cu parfumul de dezechilibru
Al prea ruperilor de mine din mine,
Fără ninsori,fără calibru
De pe epava cerului, deja eliberat...
Prea multe cuvinte grele ca niște zale,
Sunt menite să îmi fure intâmplările.