Am visat azi noapte un semn mirat
Deschizând cufărul prăfuit de vreme...

Cineva,
Cred ca, o silabă rătăcitoare printre stele,
Găsise o cale a versurilor nerostite...
Un drum uitat...

Amândoi,
Încecau sa împartă lumini și umbre
În amețitoarea noapte carbunita...
Era întuneric, însa mirosea a soare!
Era întuneric dar, florile se-nălțau a strigare!
Era întuneric iar culorile anotimpurilor gemeau!
Cât de întuneric era,
Ei vedeau zorile curgând în paraie de luceferi
Urmăreau cum tainic se-înalță
Dorința!

Am visat azi noapte ca îmi doream
Să fiu vie...

Un gând mirat, căuta ca și mine,
Drumul spre eternitatea cuvântului!

ÃŽn vuietul valurilor,
ÃŽn briza albastra,
Sub cerul de spumă,
Cu flori priviri...

Am visat Cuvântul!