inima mea este o cameră
în care tu
poți trăi fericită
atât de fericită încât să uiți de mine

cum mă simt

din când în când îmi trec libărci prin suflet
cu viteza sângelui

ăsta e refluxul
atunci între noi se face loc gol cât pentru un deșert

cum mă mai simt

parcă aș fi cearșaful care îți acoperă trupul
în serile de vară

ăsta e fluxul
atunci ne unim
devenim unul și același lucru

a te ține de mână
înseamnă să mă urc din mers în pulsul tău
ca într-un tren

dar asta îmi doresc atât de mult
încât am ajuns să arunc în lacuri
toate monedele sufletului meu

știi
atunci când mă uit prin binoclu
vreau
să mă văd pe mine făcând semne de fericire

și tu să fii cumva în ochii mei