ce mă ține în viață
nu se mai satură să mă frângă din afară
dar nu renunț la această vulnerabilitate

când greierii melopeici înnebunesc sub tâmple
iar sângele își trece nisipul prin inimă
îmi repet iubire, ingenuitate, ideal

și îmi propun
să fie ultima dată când singura dată
nu se întâmplă nicicum precum prima dată

apoi mă închid într-un catharsis lucid
și pregătesc frângerea lui vreodată
dinăuntru