Þi-am lăsat drept gaj
contul meu cu vise neîmplinite
în care
se adunaseră atât de multe încât devenise
purtătorul unei dobânzi
extrem de avantajoase;

și-n loc să mă primești
în atriul drept
abia dat în folosință
cu pereții vascularizați
de prea multe imagini embosate,

mă trezesc
într-un pueril episod de telenovelă
(parcă al 2006-lea)
în care încerc să mă sinucid
stupid
cu firul de paianjen
care despărțea curajos
sublimul de grotesc;

așa că, nu te bucura încă!
dispariția graniței, mă ajută să mă răzbun: în reluare!