Te uitai la mine, sângerând din priviri și îmi puneai din suflet, lacrimi pe brațe.
Gâtul îți urla fără cuvinte și vocea-ți mă strângea în clești.
Extazul ne sufoca, agonia drumului se bătătorise.
Þi-am fost lumina de la capăt și senzație de scorțișoară în cafea.
Vorbeai zilnic în eter și, din mii de oameni, știam să văd ce vorbești.
Eram egoismul tău, eram culoare din ciocolata Heidi care îți înveselea serile.
Din dansuri arabe mă dezvăluiam ție, precum o urmașă a destinului.
Mă păstrezi în drumul tău așa cum sunt. Pe frunte ți-am fost pusă, gitane!