Te iubesc din spitalul de vis a vis…
pentru că n-am închis un ochi de când s-a inventat nenorocita asta de lume…
în care fluturii au coame albastre și dansează dreptunghiular, în beznă,
păsările albe au aripi plângătoare și-mi ciugulesc timpanul geloase
că tu mi-ai lăsat acolo urma șoaptelor tale.

și curge din tavane lacrima timpului batrân și-mi joacă-n pleoape.

Te iubesc din spitalul de vis a vis…
în alt chip… nu te-aș iubi?....