Drumul spre trecut
Pe un drum
presărat cu cioburi din oglindă,
cu bucăti de piele,
cu urme mici de pasi,
merg eu acum.

Pe drumul ce duce
spre lumea mea
pe care nu o cunosc...
dar vreau să o cunosc
si să rămân acolo,
în vremurile de altădată.

Pe drumul spre trecut,
presărat cu praf de gânduri,
înconjurat cu arbori uscati,
presărat cu pietre neslefuite,
cioburi ascutite din oglindă,
ghimpi de sticlă,
vreau să merg
si să refac
ce am stricat
cândva.

Vreau acum să-mi cunosc
lumea din care vin,
lumea ce m-a aruncat aici,
lumea pe care nu am cunoscut-o
niciodată,
dar care mi-a fost mereu
în gânduri.

Lumea mea,
lume plină de drumuri netezite,
fără ghimpi si cioburi,
fără himere ucigase,
este lumea mea luminată,
lumea mea minunată,
lumea de altădată.