Dimineața aceasta fără vlagă
nu îți zâmbește ca altădată

Ai trăit și senzații mai neplăcute în viață

Sunt lucruri care se întâmplă brusc
ca plânsul înăbușit în pumni

lași lacrimile să se usuce pe obraz

Te-ai trezit singur între pereți străini
Disperarea din ochii tăi încețoșați
creștea ca lumina dinspre răsărit

Te îngrozea gândul că vin iar nopțile tomnatice și insomniile

Septembrie
calci apăsat pe alee
simți scârțâitul frunzelor care se fac țăndări
sub talpă
Așa e și sufletul tău
și inima ta
în care străinii urcă și coboară nepăsător
ca într-un troleibuz
se întâmplă să fie aglomerată rău
dar să nu doară
se întâmplă să fie goală
ca într-o dimineață în care prietenii
se dăruiesc somnului
fără să le pese de absența la primul curs
și să te strîngă îngrozitor pe dinăuntru

Te întrebai de ce te doare umărul stâng
Acum știi de ce
Ți-au tăiat o aripă când ai adormit
așa inocent

în cuibul îngerilor