Tu și liniștea
mă așteptați pe malul râului
tu și peștii
aveți o memorie comună.
Nivelul apei crește încet
abia dacă va mai urca până la amiază
cu un centimetru.
În lunca inundată de câteva zile
plopii se dedublează.
Frunzele lor umede
oglindesc vechile amintiri
ale soarelui de mai.
Între inima mea și ochii tăi
se leagănă valuri limpezi
care se vor întoarce cândva
în oceanul planetar.
Simt că priveliștea
îmi circulă prin sânge ca morfina
aud lapții plutind deasupra
imașului îmbibat de icre.
Tu ai cunoscut liniștea din adâncul fluviului
tu mă chemi să privim
apa și iarba din zare
spunându-mi că peștii sunt
cele mai pure ființe de pe pământ
fiindcă nu se înmulțesc din păcat.