Otrăvit,
cu fructul îndoielii
din codrul familial,
neîncrederea a încolțit
și dragostea mi-a schilodit.

Mă izolez,
de mine,
în mine,
în defetista-mi lume.

Închis în turnul meu de fildeș,
părasit de tine,
de somn,
de liniște,
neliniștea mi-e singurul tovarăș.

Doar focul criogenic
mai pâlpâie prin vine...
mă doare...
mi-e sete...
mi-e dor...
de tine ...