O, ce întruchipări de Casiopee,
Cînd luna sîngera pe alee!
Aleea din țăndări din muguri de con,
Pe cer se-ntrupa Orion!
Și Libra roiește, dar nu e balanță,
E doar Behemothul sculptat în faianță;
Și Lyrele toate se-ntorc în sobor,
Iar luna acum sîngerează pe nor!
De s-or mai întoarce blesteme de aștri
Tot Gemenii dragoste-or face, albaștri,
Și Scorpionul pe coadă călcat
În cer revărsa-va venin `băloșat.
Săgetător înspre Lynx încovoie arcul,
Doar prinde-va-n clonÈ› Aquila smaragdul.
Între Carul cel Mare și Carul cel Mic
Draconicul Draco se-nvîrte stîlcit,
De copita lui Pegas, spre est îndreptat,
Doar Fecioara mai plînge-n apusu-nserat ....

O toate acestea sîngerau pe alee ...
ÃŽn convoi se-ndreptau spre Calea Lactee!