Eu sunt cartoful Gheorghiță
Iar de nevastă am o Miță.
Lucrez din greu în proiectare,
Pe când Mamița stă la soare.

Când sună ceasu-n dimineață,
Mi-ntoarce curul către față.
Eu sar ca ars și mă îmbrac
Pe când ea sforăie în drac.

Mă-ntorc acasă hămesit
Ea numai cât că s-a trezit.
De-ntreb cam ce-ar fi de halit
Îmi zice că-s cam nesimțit.

„- Te uită colo în dulap
Nu mă mai bate iar la cap!
Ai grije nu mânca prea mult
Că poate-ți stă mâncarea-n gât!”

De-ntrebi de pâine,
Zice că mâine...
De vrei salam:
”- Dă-asta nu am!”

„- Ce ar fi însă cu un gem?”
”- De unde dragă? Că n-avem!”
”- Păi dă-mi atunci ceva cărnos!”
”- Hmm! Asta chiar că nu-i frumos!”

„- Să-mi dai atunci ceva zemos!”
„- Bă crumpănă! Ești mofturos!”
„- Aș vrea ceva așa mai tare!”
”- Orice-n afară de grătare!”.

Când face ceva de mâncare,
E-ntr-o totală disperare.
Pe plită, nimica să sară
Că deja-i gata, de gargară.

Prin casă nu ai ce găsi:
”- Că n-avem unde le dosi!”
Iar Miței noastre nărăvașe
Îi place casa doar golașe.

Copii avem la număr doi
Dar din păcate sunt cam moi.
Și ei ca și a lor mămică
De muncă au un fel de frică.

Frumos și bine este numa
Când Ghiță le aduce suma.
S-aducă-n casă-i de dorit,
Dar să nu dea - că s-a belit!

Ș-așa trăim noi împreună
Luând viața mai în glumă
Pe-un vârf de deal în Heidenheim.
C-o liniște ca de bairam.*

*- ...fiind la șosea!

Heidenheim 23.09.2008