fiul tău nu mai există
l-au cules muștele pe drum
niște erinii înțelepte și bete
m-am autoflagelat pentru el
m-am degradat
în sinuozități calme și drepte
ca o morală recognoscibilă
dar fiul tău nu mai există de când
l-au năpădit întrebarea și glasul cel fără de răspuns uneori
așa că azi mai încasez câte o amintire
de la el
și aștept muștele să amorțească într-un final
ca să-l lepede undeva
unde pereții zac în sticla curbată
prin care poți să privești nopțile și întrebarea din glasul mai sus amintit