Am aruncat in coltul strazii un pumn de oase
si-un caine va veni sa le manance
si un dor nesabuit o sa-l apuce
de nostalgia drumurilor noastre.

Si Doamne!de-ar fi fost si il uitam,
dar vine din speranta de pe urma
si uite-l cum alearga ca sa-mi spuna
ca L-a vazut pe Cel ce-l inchinam.

Ii aud pasii zguduindu-mi gandul
ii vad si coastele uscate,dintii
si ochii umeziti, cu Ochiul mintii,
cu care ma implora sa-i leg gatul.

...
in zori,din visul alb m-am desteptat
infiorat de inceata-i rasuflare
iar el legat in lant ,privea spre Soare
si-am inteles ca eu sunt cel Legat.