Iubesc ce aseară am născut în vis,
O creație aparent efemeră,
Ce ar conduce orice indecis,
Într-o obsesie care îl disperă.

Iubesc, de fapt, o operă de artă,
Păstrând o intensitate destul de mare,
Și toți din jur, parcă-mi arată,
Că nu mă pot îndrăgosti de-un soare.

Iubesc cu o condiție primitivă,
Păstrând în mine un feeric fior,
Privesc și plac o iluzie fugitivă,
Ce pare cuprinsă-n abur de nor.

Iubesc parcă un desen pe foaie,
Cuprins de două stări perfecte,
Ca două picături de ploaie,
Ce șterg o urmă de defecte.

Iubesc o trăire ce-mi conferă,
Un drum numai spre paradis,
Purtat de o creație efemeră,
Ce s-a născut aseară-n vis.