Protocolară

M-am întâlnit cu viața
Și n-a vrut să-mi vorbească.
Avea o moacă tristă
Și atârna de-o ață.
S-o dau jos?
Nu se cade...
Și m-am răstit la ață:
Fir-ai să fii de fir!
Cum o lași să atârne
Când ea trage să piară?
Apucă-te și ține-o
Mai cu cu nădejede, sfoară!
"Vi s-a urât cu viața?"
Mă întrebă atunci.
"Dar ție ce îți pasă?
Că văd că îi ajungi!"
"Vi s-a urât?!"(Insistă...)
"Ce vrei să îți răspund..."
"Să-mi spuneți că vi-e dragă
Și v-o redau curând".
"Bun, bine, bine, lasă
Dar ce atâta scoarță,
Ce tot mă vi-, vă, v-?
Mai bine spune-mi "tu"!
"V-aș spune...dar îmi pasă!
Căci fără v- și vi- n-ați fi decât o ..ață".