“greșeala mea a fost că m-am închis într-un borcan curat”



ce să vă spun despre suferință
nu mai am nu am nicio emoție nicio mirare frică nici atât
îngădui servesc respect nu mint nu plâng nu beau
mai fumez rar uneori petale uscate de roze
când nu mă poate nimeni mirosi
nu am vicii sociale să mă prezint deci
mă cheamă Emo Conta numire fără legătură
cu puștii fără modele nu m-am uitat la desene animate
în viața mea poate uneori prin vitrină
la Naruto și lumea lui mă duceam la școală mă întorceam
sâmbătă aveam desen două de sport și ping-pong după ore
iubeam un prof în tăcere
simțeam cum mi se sparge inima când îmi zâmbea
restul zilei mă gândeam dacă nu cumva altcuiva
într-o zi am trecut strada în fugă
nu m-a călcat mașina jur că nu am plâns
am nimerit cu mâna între spițele unei biciclete în mers
n-am spus la nimeni m-am infectat am și cicatrice
uite aici
de frică să nu mă certe mama că am trecut strada în fugă
fără să mă asigur fără să fiu atentă în jurul meu
fără să bag la capul meu tâmpit că lumea întreagă
este un mare pericol iar bărbatul își scutură pălăria și pleacă
mai departe am trecut din eșec în eșec cu entuziasm
uneori cu emoție și deseori cu teamă
dură de tot a fost surpriza cu cheia succesului
când am deschis cutia
cu arc a sărit capul ăla de clown s-a auzit și un chițăit
însoțit de mersul în gol al unei roți de sârmă ghimpată
apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat m-am mirat oarecum
știi și tu
m-au tăiat de la rație se furase prea mult glumeam eu
povestea e simplă faptul consumat
am uitat absolut tot nu-mi mai pasă
ce este atomul de exemplu
volume întregi le-am trecut la capitolul pierderi
nu-mi caut cuvintele nu e nevoie înțelegi oricum
iți transmit mesajul că nu e totul pierdut
practic nimic nu se pierde
nu are ce să se piardă de ce să ne emoționăm
ce rost are să ne fie greu să luăm pills
serios acum ce rost mai are când totul e hazard
în atâtea lumi de-odată e o șansă unică
pentru mine
să-mi imaginez că sunt un samurai stau pe un pietroi
teaca sabiei e plină ochi cu sânge închegat ab4
am dat cât am dat mă uit acum la pomul din față
văd prin el asta e chiar miracol
să mă ia dracu dacă nu văd prin el artera Akihabara
și pe tip cum hăcuiește 18 inși animați
mă pipăi exist am o masă ciuf și brâu lat
stau pe piatră între membrane
miros a fum de petale uscate de cais
ce poate fi emoționant aici de ce să-mi fie frică
rar uneori e de mare mirare



...