“Tânăr, nicicând căsătorit,
Cu calități și cu situație,
Un caracter deosebit
Și fără nici o obligație,
Nici viciu, nici nărav măcar,
Nefumător chiar pasionat,
Dușman de moarte pe pahar,
Cu maniere, delicat,
Doresc relație serioasă,
Cu-o parteneră tot la fel”
(Adicătelea drăgăstoasă
Și cu ceva la portofel !).

Sună convingător, real
Și de-o fi vr’una ce-a decis
Să își ia soțul ideal,
Tentată va fi-n mod precis ;

După doi ani de tribunale,
Bani cheltuiți la avocat
Și multe alte angarale,
Divorțul eu l-am câștigat :
Cinstit fiind de când mă știu,
Nu m-am mirat că în instanță
M-au scos bețiv, scandalagiu,
Dar asta n-are importanță ;
Am împărțit tot, (bat-o vina !)
De a rămas ea cu mălaiul,
A luat în schimb casa, mașina,
Iar eu valiza și tramvaiul ;

E drept că nu ne-am cunoscut
Când ne-am luat și-i un mister,
Cum ne-am iubit de la-nceput
Nepotriviți la caracter (?!)
Dar astăzi, în ziarul local
Am dat mai sus, ca să mă știe
(Anunțul matrimonial)
Cea care îmi va fi soție…

Mai jos, ceva interesant :
Tânără, bine educată,
(Să știi, mi-am zis, e chiar tentant !)
Cu ochi căprui, la păr roșcată,
Salariu bun, plus beneficii,
Un metru șaij’doi…și kile…
Manierată, fără vicii,
(Mă face ca să mor cu zile !)
Tacută (cum îmi place mie !!)
Și gospodină, (ce noroc !!!)
Gândindu-mă la căsnicie
Un telefon i-am dat pe loc ;

Ne-am întâlnit la o terasă
Ce-o frecventam eu, ca burlac,
Mă aștepta deja la masă,
Din parc i-am dus chiar…liliac ;
Doar din priviri ne-am înțeles,
Atât de mult ne potriveam
Și asta fi’n’că mai ales
Din ziar perfect ne cunoșteam ;

Facem acum “luna de miere”
Din nou romantici, ‘amorați….
(Căci prima dragoste nu piere)
La fosta-mi soacră…la Ghimpați !

Valeriu Cercel