duminica
aștept sosirea cocorilor de noapte numărând cu inima strânsă
liniștea celor patru catralioane de tristețe câștigate la ruletă

luna s-a întors cu anii de miere în pupile insipide
în stradă zgomotele se dezmață în baloane de săpun decolorate
ploaia freamătă sălbatecă toate hoardele barbare din asfalt
visele vântură de nebune prin oraș în căutarea identității
iar ceasul de buzunar își pierduse limbile într-un blestem
și ticăia în neștire ronțăindu-mi pieptul
citesc semnele timpului în miocarduri și pericarduri făcute ferfeniță
întorc capul după gîndurile părăsite și le orânduiesc scenic
trup în marionetă la stagiunea personală deschisă publicului larg

gleznele cu care am pășit hoțește într-un sfari secret
le proiectez între ecranul virtual și luna amară
în avanpremieră la teatrul umbrelor cu buzunare rupte de mister.

gambele care împodobeau dimineți despuiate
le mulez peste degetele pline de talc și hipnoză
anunțând debutul unui guignol antrenat în gimnastica sentimentelor

tendoanele care răsuceau linia vieții descântate
le agăț de istoria iluziilor și decepțiilor
aducând în prim plan un fantoche articulat de proiecte de iubire

cordul care a rupt carnea fierbinte de adrenalină
îl înfig în bastonul bufonului preferat al uitării
prezentând în reluare o marotte plină de senzații tari

plexul care a cucerit marea galbenă roșie sau neagră
îl închid în templului interzis al ezitărilor și nepăsărilor
o ultimă reprezentație a păpușilor bunraku purtate cu durere

scapă doar partea de suflet care nu se lasă mânuită și regizată
încalecă pe-un cocor și o zbughește în altă duminică
unde nimeni nu pariază pe tristețe