Uneori nu-mi ajung cuvintele
pentru multele gânduri
care mă bântuie.

Zilele trec fără număr
aproape la fel
și eu sunt în același loc
nu pentru că nu merg,
ci pentru că lucrurile fug mai repede,
prea repede
ca să le pot depăși.

Din când în când mă împiedic
și îngenunchez un pic
spre a marca în carmin
traseul trecerii mele
pe-aici.