Nu știu de ce poezia
mă face să plîng...
poate că în labirintul timpului
s-au brăzdat prea multe dureri
și încercări,
pe pînza miraculoasă
care naște visele din zbucium,
eternitatea ascunsă în lacrima de sfinx,
doinitul de privighetoare
în urletul furtunii.
Dincolo de durere e visul și speranța,
și poezia pentru spiritul
care caută ritmul tăcerii în cuvinte.