ultima tranziție, tranziția spre moarte

e 10.55, titlul vi se pare cunoscut, banal, rupt dintr-o filă care nu mai pulsează, este o tâmpenie oricum

un studiu efectuat pe subiecții afectați de poezie arată că majoritatea sunt canibali, primitivi, mușcă de gât orice secundă care îndrăznește să iasă din cadranul ceasului

eu, o pun într-o colivie, o privesc, o întorc pe toate părțile, mă mir de ce vrea să evadeze pentru un loc mai bun în cine știe ce alte gratii

propun mai departe terapia hibernării într-un poem provizoriu:
ce e un poem?

ți-am mai spus, un moloz, o tencuială căzută din tine pe o foaie A4 direct
pe umerii mei
o scufundare prin punctele cardinale propriului trup fără clorofilă
un embrion, un prim stadiu de dezvoltare a iubirii
o bâlbâiala a unui muribund înțepat de noapte
o infecție oculară pentru care nu există nici un fel de alb
un cuib în care dorm o noapte apoi caut altul
un refugiu într-o stepă, graminee, rizomi
un disconfort cauzat de un ghimpe în talpă atunci cânt trec prin tine fără să găsesc nimic
un truc pe care îl țin în mînecă, atunci când plouă am nevoie de el
un crenel prin care văd o fantomă, pe unii îi orbește
adăpost pentru exilații din paradis
cine scrie un poem – are în aripa dreaptă un organ dotat cu instinctul de nu deveni lut

am încă 612 de e-mailuri necitite cu diverse fwd-uri, deschid câteva, niciodată nu deschid fwd-uri, dar acum da, se întâmplă să vreau să citesc prostii
îmi iau un măr din bucătărie și sper să găsesc biletul spre cometa Halley

trăiesc într-o lume inventată, o femeie care participă mereu la un ritual funerar până își descoperă propria stare de agregare

mă ascund în tine ca-ntr-un sâmbure și ziua și noaptea, trăiesc în tine și tu nu știi, orbitez în jurul tău 52 de ore, vaporizez așteptarea de fiecare dată


http://www.youtube.com/watch?v=psseQjowpoA&feature=related