Eu doar mă joc

Eu doar mă joc
Și din nisip, cuvinte,
Pe malul lumii las
Să se întâmple.
Și-apoi zâmbesc,
Văzând cum se scufundă,
În ape, renăscând,
Strofa-mi fecundă.

Sau fărâmițe-mi fac,
Din foi, castelul,
Pe plaja lumii îngropând misterul
Trecutor gânduri:
Știu că Dumnezeu,
De i-or plăcea,
Le-o renăștea mereu.

Eu doar mă joc,
Din cuburi fac cuvinte
Și cub pe cub înalț apoi, cuminte,
Ca să-l darâm!
Râzând apoi, distrat,
C-așa-i și viața:
Fără castel...
E doar paiața.

Eu doar mă joc, ca să mă joc,
Și gata!