auzi cerul cum se plimbă timid înspre noapte
cum norii poartă privirile de azi în cele de mâine

auzi copacul copilăriei noastre cum crește încet
cum leagănul pentru care ne certam
se depărtează de noi într-o focalizare a timpului
înapoi
atunci când pozele se pierd într-un con de umbră

vezi sunetul frunzelor ce se-adună pe poteci
cum țipă pământul sub ele de frig
iar fulgii ce-au întârziat să apară se ciocnesc
printre crengi
ca apoi liniștea să cuprindă iarna ce va să vină

vezi cântecul orașului în fiecare bucată de asfalt
cum se scurge pe sub tălpile ruginite ale bocancilor
când razele de lumină se ascund în ochii
fără culoare
doar aerul rece ne mai readuce la viață

car
pașii
privirea
secundele
în spatele gol