Caniculă

Aștept flămând răcoarea serii
Secat de arșița din zi,
Iar greierii să-mi cânte, cântul întristării,
De dor nebun, de triste veselii.

Mă culc cu tâmpla pe-o frunză de ciulin
Și spinii-adânc sub ungii îmi pătrund,
Iar ăsta vreau să fie singurul meu chin
Și de durerea lui, să sufar și să plâng.

Îmi rup cămașa, pieptu-mi dezvelesc,
Răceala, sufletul să părăsească,
Cu flori uscate fruntea să-mi împodobesc,
Iar soarele, morminte reci să încălzească.

Secat mă simt de arșița din zi
Și-aștept furtuni de lacrime sărate,
Mi-e-un dor nebun de triste veselii,
Iar greierii îmi cântă din viori stricate