Scurtă istorie a românilor

Istoria ne arată
Vremuri, oameni cum au fost,
Bravi eroi
Cinstite fețe,
Sau nemernici , răi și hoți.

Știm din cărți
Și de prin scripte
Că din timpuri depărtate,
Înțelepți-au scris pe rupte'
Despre-'oție și dreptate.

Toți au încercat
Cu pana
Să ne lase moștenire
Câte-au fost atunci pe lume,
Și câte o să mai fie.

Am să-ncerc
Și eu în versuri
S-amintesc astfel de fapte
Mai timid, e drept, căci vorba
Și gândirea-mi sunt necoapte.

N-am s-o iau
De la-nceputuri
Cu exemple despre hoți,
Ci numai de la Caragea
Și alți domni fanarioți.

Pe atunci,
Se stie bine
Cand boierul isi dorea
Vreo mosie, haine scumpe,
De la amarat storcea.

Si ca astia
Erau sute
Fie mic, sau cel mai mare,
Dupa ce isi umflau burta
Dispareau care de care.

Uite-asa
au fost in scaun,
Domni straini, la...legatura
Care-au stors de la prostime
Si ultima picatura.

Nu e vorba
Ca pe-atuncea
Erau si haiduci voinici
Dar cum sa "hranesti" c-o paine
O armata de calici.

Peste ani
Venii unirea
Si legaram neam cu neam,
Doar Regatul si Moldova
Cu Ardealul, nu puteam.

Era vrere
De afara
Ca nu cumva sa unim
Cele trei surori romane
Si-mpreuna sa traim.

Caci mai lesne
Era treaba
Sa subjugi o natiune
Despartita-n bucatele
Fara-un ros anume-n lume.

A avut de tras
Nu gluma,
Nu doar cu haita din tara
Astia erau catelusi
Pe langa lupii de-afara.

Am mai fost si-n 77
La Plevna si la Vidin
Unde ne-am luptat
Ca zmeii,
De jug sa ne izbavim.

Am fost
Si tarani flamanzi
Am vrut hrana si dreptate
Si ne-au dat pentru-ndrazneala,
Plumbi, s-avem pe saturate.

Visul nostru
Cel de veacuri
In sfarsits-a implinit,
Am facut o tara mare
Dupa un razboi cumplit.

Au fost multi calai ce lumea
s-o imparta au vrut
Sa-ncerce
La noi s-au lovit de-o stanca...
"Pe aici nu se mai trece".

Au fost vremuri
De durere
Lacrimi sange si nevoi
Dar am avut si putere
Sa ne saltam din noroi.

...............................

Mai tarziu
Se schimba roata.
Venira unii cu mot
Frati cu fratii de "deasupra"
Si ii saracii pe toti.

Ca taran
Sau ca burghez,
Le-aduna la toti avutul
Si-i chema pe toti la munca,
Sa traiasca, comunismul!

Si au zis
La tot poporul
Ca asa scrie la carte,
Sa munceasca
Toti ogorul
Si la toti se va imparte.

Patruzeci de ani
Am dus-o
"Muncind" cot la cot cu dansii,
Eram comunisti de frunte
Noi, chinezii si cu rusii.

A venit
Si vremea noastra
Sa iesim cu totii-n strada,
Nu stia atuncea nimeni
Ca se va murii degeaba.

Toti strigam
Atunci ca unul:
Libertate! Libertate!
Nimeni nu stia ca liberi
Vom fi numai dupa moarte.

Am ales apoi ca chiorii
Pe cei ce tipau mai tare,
Care promiteau pamanturi,
Bani, averi,
Marea cea mare.

Iar ne-am fript
C-asa n-i soarta
A ajuns ca sa constat
Ca au renascut boierii,
Si-au ajuns mahari in stat.

Ati facut
Ce-ati vrut cu noi
Ne-ati batjocorit in masa
C-am ajuns sa huiduim
Toata pronia cereasca.

Nu aveti
Strop de rusine
Frica n-aveti de pacat,
V-ati umplut de nesimtire
Ca latrina de ... pardon.

O sa vina si la voi
Vremea sa intrati la apa
Si mi-e mila
De copiii
Care nu stiu ce-i asteapta.

Unde-i armia romana?
Unde sunt
Haiducii bravi?
SA scape pamantul asta
De viermi burtosi si hulpavi.

Of! De ce
Nu ar da Tatal
Tepes sa vina sub soare,
Cum a zis si Eminescu
In a trei-a lui scrisoare.