Fixează cu premeditare unica ta hârtie de identitate.

*

Evoluția mâinii explică saltul în propriul tău sânge.

*

A bisa e preocuparea păsărilor care conduc corăbiile.

*

Nu încerca să susții cu degetele cadavrul unui fluture.

*

Prin armurile de peste privirile tale străbate un țipăt neliniștitor.

*

În atitudini se păstrează o cheie uitată.

*

Trecându-ți mâna prin inimă îți usuci o unghie.

*

Nu uita să închizi ochii înainte de a închide plantele.

*

Ceața care ne înconjoară e propice dezlănțuirii poetice.

*

Gheara aceasta îmi amintește cât de îndepărtate sunt nopțile.

*

Niciodată e un cuvânt preferat în interiorul canalului de scurgere.

*

Cineva admiră o privire și izbește cu sete o confuză depopulare a privirii.

*

Fulgerătoarea întrecere între toate lucrurile uitate.

*

Numai o dată te pot întâlni, în primul tău geamăt.

*

Desfă-ți umerii și liberează imensele, dezesperantele, palidele, îngrozitoarele urme de pași.

*

Vârful genelor te susține deasupra apelor.

*

Încercând să adormi ajungi înaintea întunericului.

*

Sub aripi e un spațiu imens, mai tăcut decât imensitățile polare.

*

Pe mâna femeii e o pată care îi înfrumusețează zâmbetul.

*

Când sângele animal este prea abundent, vorbesc despre poezie ca despre sugativă.

*

Nimic nu te va împiedica să-ți privești ceasornicul ca pe umbra aruncată de vânt în întuneric.

*

Ochii s-au închis și mi-au prins în ei mâinile. Ca să scriu le voi smulge odată cu ochii.

*

Nu lăsa altora grija de a-ți măsura umbra.

*

Oracolul a uitat să pună virgule.

*

Vom fi exacți la întâlnire.

*

Fiecare deget amintește fruntea unei femei adormite.

*

Avem cu noi întreaga figură în agonie.

*

Peste vibrația sensibilă plutește o virtuală cometă.

*

Inacceptabilele noastre gesturi sunt cercurile pierdute.

*

Urmează ce nu mai poate rămâne: durerea paraliticilor succedată de neobositele turme de hypocampi.

*

Iscălitura mă revoltă în josul ruinelor.

*

Tăcerea acestei ore ne amintește de cel ce incendiază.

*

Cere-mi ce vrei, dar nu accepta.

*

Micile mele manii sunt contorsiunile bulelor.

*

Înțeleg orice atunci când îți aprinzi părul.

*

Să obosești, să cazi, e puțin din ce vreau să spun.

*

După trecerea zebrelor chemăm mai mult în vis fața încărcată de eczeme.

*

O rememorare a trădării m-a împiedicat să trec fără zgomot prin cameră.

*

Ultima ta șansă este reconstituirea din fragmente.

*

Cu cât disimulezi mai mult obiectul nu se recunoaște.

*

În fața arborilor a mai rămas doar o coamă de melci.

*

Fulgii ne întovărășesc cu mișcări sigure.

*

Aruncă ceea ce a rămas din femeia aceasta păstrând doar o tremurătoare concluzie.

*

Mersul șopârlei speriate de strania noastră tăcere.

*

Ceea ce observ în ecou e fluidul negru,

*

Ce se poate cere întunericului când ni se aduc lămpile?

*

Din afară înăuntru, dinăuntru în vârful piciorului.

*

Călătoria petei de umbră duce până în imediata apropiere a catafalcului.

*

Tatuându-ți pleoapele histerizezi vampirii.

*

Se vede de pe mușchiul copacilor că femeia aceasta vine de foarte departe.

*

Legea echilibrului pe care o accepți te va conduce, rătăcindu-te.

*

Întâmplător am adus aici ceea ce nu poate respinge norul.

*

Este suficient, poate, să paralizezi vocabularul.

*

Ce pot să agit mai violent e mâncat de ape.

*

Secretul permanent e singurul picior gol.

*

Aleile, falezele cresc înăuntrul scoicilor.

*

E necesar să uiți tot în afară de pasiune.

*

A te târî nu e lipsit de sensul pe care mereu îl refuzi.

*

Fulgerător, e un mod de a vorbi poetic în întregime.

*

Nu pot șterge nimic din memoria distrusă.

*

Iubesc culoarea pe care o porți în ziua când nu apare soarele.

*

Imediata apropiere sucombă printre înotători.

*

Dacă te doare mâna vindec-o cu un cuțit.

*

Flăcările ard, dacă știi să treci fără nici un zgomot.

*

Cât de anemică mi se pare ultima revanșă imposibilă.

*

Poți ieși liniștit. Nu vei întâlni decât spectre.

*

Încearcă să te scufunzi simulând vertiginoasa creștere vegetală.

*

Viziunile tale nu pot încânta asistența. Cruzimea fără margini a imaginei amintește tulburele crochiu fixat pe manșetă.

*

Cu un dramatic salut poetul își prezintă fața superficială auditorului adormit.

*

Femeile mângâind câinii fac întoarcerile relativ imposibile.

*

Poate să fie un simulacru această importantă amnezie.

*

Dorințele sunt cu atât mai violente cu cât se apropie noaptea.

*

Renunță de a-ți lipi pe ochi tristele triburi laborioase.

*

Aruncă-te în fluviu: acolo vei găsi pleoapa pe care o pierduseși.

*

Oprește, oprește, oprește spațiul.

*

Dispariția mea nu e decât o vizită în cea mai mare grabă.

*

Taie-ți vinele pentru a smulge prin surprindere.

*

Ochitorilor li se lipesc mâinile pe geamuri.

*

Izbindu-ți craniul, sfărâmându-l, realizezi poate fulgerul.

*

Pe gât cresc repede câinii îndepărtându-se cu grijă de urmele pradei.

*

Cravata pe care o porți e sunetul care ne mângâie.

*

Înainte de a închide fereastra, sparge-o.

*

Peste unele plăgi e constelație dispărută.

*

Nu ne lipsește osatura necesară sau stranie.

*

Se poate numi poet numai acela care deformează cu preciziune.

*

Să ne aruncăm în foc sau să ne urmăm somnul.

*

În figurile cele mai grave apar primele semne de întrebare.

*

Unghiile nu sunt suficiente pentru zilele de teroare.

*

Ghetele tale cu fundă, aceste stânci palide.

*

Nimic nu mai cade pentru că nimic nu complică mai mult: nu e o flacără, ci un fulminant diagnostic.

*

Nu uita să aduni cele mai sumbre riduri.

*

Suntem deciși să susținem cu furie.

*

Peste umbră, peste distanță, persistă suprafața pupilei.

*

Cineva îți anunță sfârșitul arătându-ți fereastra.

*

Aprindem aceste flăcări pentru a arde noi înșine.

*

Părul tău e un măr imposibil de pictat.

*

Cadavrul există în măsura în care putrezește. El putrezește încet și lasă urme.

*

Îmbarcațiunea pleacă seara și se îneacă în zori.

*

Nu privi, mai bine acoperă cu părul: vei avea un frumos costum de primăvară.

*

Nu încuia sertarul. În fundul lui e costumul de umbră.

*

Bate pe umăr un arbore. Vei primi cu siguranță răspunsul așteptat.

*

Libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre.

*

Ceea ce înspăimântă într-un poem este propria noastră fantomă, dezesperantă, tragică. Dacă întoarcem capul fantoma se profilează pe oglinzi.

*

Cuvântul e un vas în care ard foarte încet simbolurile defuncte.

*

Acest poem îl port în deget.

*

Ne susține un fulg. Trebuie să căutăm o pasăre.

*

Vei fi acel frumos tănâr despre care se spune că a murit devorându-și părul.

*

Dacă s-ar sparge în mii de bucăți, ca o bucată de stofă, poemul s-ar precipita în mii de obiecte.

*

Discursul funebru ni-l vom ține noi înșine într-un indescriptibil vacarm.

*

Vei înțelege de ce tac atunci când te chem, pentru că toate cuvintele mă trădează.

*

Subiectul unui poem depinde de absența subiectului. Cuvintele urmează legea reală a imposibilității de supunere.

*

Poemul nu se sfârșește cu palorea unghiilor, dar această paloare îl colorează așa cum argila colorează ierburile.

*

Experimentul chimic dezvoltă un gaz subțire, o pletoră de păianjen, o pasăre calcinată. Acestea toate se retrag în poezie pentru ca să respire.

*

Necesitatea poetică își găsește primul ei dușman în necesitatea de poezie.

*

Mimetismul poetic e încă o formă a hazardului care domnește la baza producției poetice.

*

Poezia sparge cu exactitate arterele poeților.

*

Cenușa are o valoare poetică în momentul în care se poate aprinde.

*

Pasul salvator e cel care te va face să cazi.

*

Pe marginea privirilor stau mâinile, pe marginea mâinilor furculițele.

*

Poezia nu decide de nimic după cum tehnica nu decide de nimic. E acest neștiut neliniștitor și feroce de atrăgător pe care-l bănuim în orice demarșă.

*

Liniștește-te: aceste statui nu te cunosc.

*

Fixitatea privirii tale te salvează de moarte în măsura în care umbrela te salvează de soare.