Privind inimi îngreunând florile obosite
Pe deal materia insesizabil coboară
și leneș refuză strălucirea sorilor
Tu fără corp luna ți-o pui inel pe deget
(spui lumănârilor ce se aprind când îți deschizi ochii)
a te cunoaște este însă verbul care mă străpunge

Inimile tremură
cum știe a mea...

Cumplit țipă melcii dar butonul salvării lipsește


(30 noiembrie 2008/ora 16:46)