Toată împrejmuirea mea a fost steaua
naiv desenată cu degetul flămând
pe geamul înghețat
al serilor de colind.

Incheieturile mâinilor erau firave
astfel umblam doar prin gânduri
după mere nuci și alune.

Mi-e dor de șcrâșnetul cămășii de in
deșirată pe jumătate
printre flori de măceș sălbatic
în care-mi spuneam
mereu rugaciunea,
chiar și în seara colindelor...

Mi-e
dor!


Augsburg,01 dec.2008