Presărăm pe drumul parcurs în picioare
cuvintele din sensul esenței decise
în intersecțiile ce ne-au definit
oameni din cuvântul onoare
dar nu tot ce pare este alb
din acoperișul uman
al existenței
ce doare

legate pe un taler cuvintele uscate
par istovite pe cântarul de drept
măsoară micimea cu zornăit
de ruginită simbrie inutilă
doar acul din jarul stins
aplecat în cenușa gri
de pe astă vatră
cuvântul-vorbă
moare

încearcă renașterea în propria valoare
dar n-are acoperire și acul înțeapă
doar un popas în adânc efemer
căzut secerat cuvântu-l iartă
pe drumețul ce a uitat
de cuvântul adăpat
la adevărul
din viață.