fericirea era un breloc
pentru palmele ei veline

vecinii
au dat drumul la calorifere ca să fie fericiți
le-au dat drumul să zboare

era liniște pe străzi însă
nimeni care să spună lucrul acesta

ea
stătea sub un felinar
lumina o apăsa pe cap
ajunsese îngropată până la genunchi

ochii ei parcă se priveau

din antene ieșeau din când în când
aburi
semn că atunci se difuzau reclame

pe sub haine era toamnă
pe străzi era iarnă
în casele vecinilor era unu noaptea