Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață
E frunza cerșind și cafeaua amară
Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață
Pe urmă o zi - apoi iadul de seară

Se spune că tu și se tace că eu
Pe urmă se ard trandafirii pe rug
Se-nvață o dată - se uită mereu
Se cumpără pași pentru cei care fug

De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi
Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem
E viață, e ceață, vin câini și vin ploi
Cafeaua-i amară, artiștii – blestem

Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi
Pe urmă alunec, apoi mă ridic
De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi
Pe urmă și-apoi nu mai este nimic