I) Doamne! Cu Pan, glicine, galeși,
rup și serafii (nea zăcând),
rup și se rafinează, când
doamne, cu panglici inegale, -și

descoperă un ser afin
la maladie. Azaleea
la mal adie. Az', aleea
descoperă un serafin.

II) Alb astru, -n cearcăn vânăt, oare,
acolo, rana și-a deschis
...A colora-n așa deschis
albastru, -ncearcă, -n vânătoare,

os orb de leneÈ™ Inorog,
gri-galben-roz, cu luare-aminte;
gri, galben, roz: culoarea minte.
O sorb. De lene. Și n-o rog.

III) Sieși egal, ah, adamantul,
ca stelele-n care sper, jur...
...Castelele! 'N care sperjur
(sieși) e Galahad, amantul,

când, vampă, cată pegra a-l
opri: veghere cristalină;
o priveghere Christ alină
- cândva, -mpăcată: pe Graal!

IV) Din vitre, galb oval, e rodia
pe cer, a soarelui, din nou;
pe cer, a soarelui, din ou,
din vitreg alb oval: erodia.

O apă, straja spre Levant,
cu tuberoze-n aurora
cu tube roz. E-n aur ora.
O, a păstra jasp relevant!

V) Fu galben serii albatrozul,
în gol frigid, celest timp pur?
ÃŽn golf, rigid, ce lest impur!
(Fug albe, -nserii, alb bat rozul

aleilor, egrete...) Tern,
cuvântul, moartea ce i-o poartă
cu vântul... Moartea, ce-i o Poartă
a Leilor. Regret etern.

VI) O, pal, de var, să înec roze
în coloritul nul, mai vreau.
ÃŽncolo, ritul nu-l mai vreau:
opal, de varsă, în necroze,

(cicadele-n eșarfe plâng!)
un sânge rar, de nalbă pală...
...Uns înger, arde-n albă pală;
ci cade leneș. Arfe plâng.