în șir necontenit de respirații lente
zăpada umple cupa-nserării de argint-
prin visul plămădit coboară zâne-absente
pe brazii ce îngână colinde vechi, de-alint

când satul se întinde sub stele ca un șarpe
a cărui piele-ascunde sclipiri de diamant,
pe deal se-arată îngeri strunind cântări din harpe...

doar fulgii cad pe stradă în ritm halucinant