A venit seara; și mi-a venit și vremea.
Luna...frumoasa mea...
Ai ieșit în noaptea grea.
Te-am așteptat draga mea...

Ești frumoasă; cred că ști...
Þi-am mai zis?
Am plâns peste zi.

Am atâtea să îți spun. S-au întâmplat atâtea.
Te-am așteptat...nu credeam c-o să mai vi.
Luna mea...moartea mea...viața mea...
Colorează-mi noaptea - nu o lăsa gri.

Cu razele tale blânde, mângâie-mi fața.
În lumina ta vreau să mor;
Te rog! Nu vreau să îmi mai pun masca,
Nu vreau sa-mi mai fie dor.

Te iubesc!
Sunt sclavul tău.
Ești muza mea.
Știu că și tu mă iubești.
Te rog...te rog cu lacrimi fierbinți...
Să nu mă părăsești!
Pe cine o să mai luminezi?
Pe cine mai colorezi?
Pe cine mai visez eu?
Cui îi voi mai spune eu...
Te iubesc!

Plangi? Nu! Nu plânge...
Nu vreau sa plângi!
Nu mai plânge că o să plâng și eu.
Mai bine ar fi să râzi!
Da...râzi draga mea...așa trebuie; să râzi...
Cu tine o să râd și eu!

Eu sunt omul pe care îl veghezi.
Eu sunt cel pe care-l luminezi.

Știu! Dimineața o să pleci...
Luna mea, moartea mea, viața mea...
Nu vreau sa pleci!