zeul
venea călare / pe cuvinte /
și cuvintele curgeau în pământul
crăpat și
zeul
încă venea călare / pe arsuri /
și arsurile curgeau în carnea
seacă și
zeul
atunci venea călare / pe sine / și
zeul curgea în urechea
uscată
se topea
creștea
încolțea
călărea / în ochi / de deochi / de altoi / pe noi / și
știam
ne rugam
sorbeam
sosise
poetul
și
și
și

nu...

mai bine vă spune el...