Atunci când arborii dor
tot îmbrăcându-și coaja sfâșiată
și pielea dintre degete o pun
în calea dinților de fier
ca o încătușată și vineție
dungă

încerc să mă mai uit cu primii ochi
ce cresc încă o dată pe dinăuntrul
atunci când oamenii dor
cu frunzele mângâi și eu
ca bătaia unui clopot
tot mai lungă