Niciodată nu am înțeles
de ce trebuia ca tu să mergi
cu ochii închiși
atunci când mă căutai....?
Credeai că sunt pretutindeni ?

Copacii aceia înalți din visele tale
Au nins peste mine cu frunze argintii
Iar norii se-ntreabă între ei
Unde să mai aștearnă zăpada
Fiindcă ultimul Saint-Bernard a murit,
iubire, odată cu primul vis nenăscut,
odată cu acea tăcere infinit de adâncă
din ochii tăi de piatră, goi,
iar ei, norii, știu că nu vei mai găsi din mine
decât câțiva ghiocei, făcuți deja buchet
țâșnind din zăpadă spre sufletul
care căuta doar primăveri....