am nevoie de cărți să intru adânc până la os
dincolo de orice culoare a măduvei
să tac la note de subsol scrise în italice
cu smerenia unei infante
când își roagă cerul
să devină mamă în trei anotimpuri

am nevoie de pagini să nu mai scriu în interstiții
nume biblice alese
ca și cum aș dori un fiu o fiică
sau măcar un trunchi din care să pot înmuguri
fără pământ

am nevoie de un ochi privitor să mă lase un timp
între mine și el
spre a descoperi ce înseamnă mersul în gol
fără căderi definitive

și atunci când toate acestea vor fi împlinite
eu nu voi mai fi
decât suflul din litere

ce oameni mă scriu mai departe?