am cîntărit toate aspectele nu-mi pot da seama
sunt prea obosit prea rupt de frig
și prea băut de străini pe șantiere grămadă
iar pauza asta de Crăciun mă resimte inutil și bătrîn
credeam că e acasă undeva acolo dar e nicăieri

am vrut acasă și am vrut niciunde e inutil să vrei
e ideal pentru toți să fii nicăieri sau mai bine
să nici nu mai fii să dispari
la persoana întîia singular
în cifra unu
unic și neîndoios nesimțit

e un fel de dor
e un dor de care ți-e omor

da vreau acasă precum un cîine
milogit de poezia ei de nenorocire

sau ca un copil fugit pentru care
mor mut neștiut și cumplit
toți morții lui Irod

toți se feresc de viu și străin
iar în morții lor se simt ca acasă
eu vreau să-mi surîdă condoleanța
pînă la rînjet s-o plesnesc peste gură
și să-i urlu mori în morții mă-tii

să rup și să dau foc voios
și peste toate să sper exasperant de cretin
ca un foarte duios alienat liniștit